Inoue si Nakatani castiga la Riyadh;superfightul ramane in picioare pentru 2026

Cadoul de Craciun pentru fanii boxului poate e o parere exagerata insa astazi la Riyadh,Arabia Saudita am avut parte de o noua gala sub bannerul Ring Magazine si anume Ring V:Noaptea Samuraiului,totul bineinteles cu banii sauditi al lui Turki Alalsheikh si delegat ca promotor a fost Hearn.

O gala cap de afis cu 2 boxeri in top 10 pound for pound in lume aflati la ultimul pas inaintea unui mega meci anul viitor.

In primul meci fostul campion mondial de juniori Reito Tsutusmi(4-0,3 KO) a trecut prin KO in repriza a 4-a de mexicanul Leobardo Quintana(12-2,5 KO).

Multe nu sunt de zis,a fost un scurt razboi mexicano-japonez insa as zice ca ca cel poreclit Tsumi mai are mult de lucru pana la elita,e prea usor de gasit si cam oricine pune manusa pe el si nu greu.Se prea poate ca atunci cand creste in clasa sa piarda.

Mai departe pe gala avem un meci la lightweight intre alta stea japoneza in urcare si anume Taiga Imanaga(9-1,5 KO) vs dominicanul Eridson Garcia(23-1,14 KO).

O crestere in clasa de oponent pt ‘Managa insa dominicanul nu este clasat in top 10 niciunde serios dar are multa experienta.

Un inceput de meci greoi intre cei doi stangaci cu Garcia foarte alunecos si Imanaga incapabil sa-l prinda.Parea din primele reprize duelul fluiditatii dominicanului vs stilul greoi static si robotic al niponului.

Insa in repriza a 4-a Imanaga isi impune ritmul si pare ca Garcia nu mai avea mare lucru in arsenal in contextul dat(contextul fiind ca a luat meciul cu oarecum scurta instiintare dar el era programat sa lupte acasa pe 12 decembrie deci tot era in forma;adversarul original pt TI era un cubanez).In repriza a 6-a Garcia parea obosit si ca sageata de la benzina a sa arata gol chiar daca era un control as zice al lui Imanaga nu o dominare.

De notat in coltul lui Imanaga il vedem pe antrenorul sau,forumistii si fanaticii vechi il vor recunoaste cu siguranta pe fostul campion mondial din era lui Chocolatito si unul din razboinicii legendari ai Japoniei,Akira Yaegashi,un tip care stie mult prea bine ce inseamna lupta de aproape.Yaegashi a fost citat recent ca raspuns la intrebarea daca vrea ca boxerii sai sa-i semene zicand ca “Nu,nu vreau.Nu vreau sa lupte ca mine caci eu am incasat prea mult dealungul carierei,ei trebuie sa lupte mai responsabil”.Profetic.

In repriza a 7-a erau primele semne,Imanaga face greseala fundamentala care daca nu cumva esti Muhammad Ali e greu sa scapi,pas inapoi direct cu bratele jos,nu o data ci de mai multe ori.Garcia il prinde de cateva ori si se simte usor usor ca ceva fierbe iar in urmatoarea repriza neatentia japonezului il costa si un croseu de dreapta il trimite jos!Un knockdown brutal tarziu care ar putea schimba soarta meciului.Cu nasul spart,sangele inrosind chipul sau si ochiul drept inchis Imanaga incearca doar sa supravietuiasca insa lipsa sa de experienta se vede:nu fuge,nu ia in clinch ci sta la bataie iar Garcia avand tot momentumul si moralul de partea sa nu poate decat sa-i multumeasca.

Efort frumos din partea japonezului urmatoarea repriza unde lipsa de instinct de killer din partea lui Garcia se vede acesta nereusind sa termine un adversar care era pozitionat sa cada.Lipsa calitatii sale e evidenta dar poate si conditia fizica si-a spus cuvantul desi puncteaza din nou puternic pe finalul reprizei a 9-a.

Mike Coppinger il are pe Garcia castigand cu 1 punct diferenta.

Oficial:o decizie impartita cu Garcia 3 puncte in fata pe un card,Imanaga 1 punct in fata pe al doilea si Garcia 1 punct in fata pe cel decisiv.

N-as zice ca Imanaga e terminat,deloc,dar are multe de invatat.Insa nu toti sunt facuti sa fie campioni.

Intre timp un pic de confuzie in vestiar la Inoue unde acesta a fost obligat de 2 ori sa isi refaca fasele la maini.El practica ceeea ce se numeste stacking,adica punea fasa,pansament,fasa,pansament-o practica legala in Japonia insa evident nu si in Arabia Saudita.Unele tari te lasa sa pui unele doar un strat de pansament si un strat de fase.

Mai departe co-main eventul si anume:

Debutul la 122 lbs/super bantam al campionului mondial la 118 lbs/bantam Junto Nakatatani(32-0,24 KO),care acum cu retragerea lui Bud Crawford este si nr 6 p4p vs Sebastian Hernandez(20-1,18 KO),nr 7 The Ring la 122 si nr 8 TBRB la aceeasi categorie.

Pe hartie cel putin multi ziceau ca este un meci mai greu decat al lui Inoue pentru a seta superfightul.

Stangaciul Nakatani bubuie upercuturi pe Hernandez din debut,aratand o nuanta de unghiuri,selectie de pumni corecta si defensiva buna desi mie imi parea ciudat ca mergea in mana de putere a mexicanului tot timpul acesta.Insa destul cat sa castige primele 3 reprize lejer.

In repriza a 4-a incet incet lucrurile incep sa se schimbe cu Nakatani stand mai mult la bataie si oferind primul succes mai mic pentru Hernandez,panta care s-a tot agravat pe masura ce reprizele treceau.Pe la mijlocul meciului presiunea mexicanului il punea in dificultati reale pe starul japonez care facea greseala sa mearga pumn pe pumn cu el.

In repriza a 9-a e deja un meci pur de lupta pe interior unde scoala mexicana mereu are sorti de izbanda dar totodata mexicanul este cel care gusta un pumn extrem de puternic.In repriza a 10-a,scorurile nu mai erau in favoarea japonezului si tot ce imi venea in cap erau celebrele cuvinte al lui Angelo Dundee catre Sugar Ray Leonard in prima partea a meciului sau legendar cu Tommy Hearns din superfightul lor din 1981,”Your blowing it,son,your blowing it!”.Superfightul japonez de la anul parea ca se duce pe apa sambetei.

Pe cifrele CompuBox Hernandez are un incredibil numar de peste 600 de power punches aruncate.

In ultima repriza victoria e in balans cu Hernandez fiind seful in ring iar Nakatani cu un ochi complet inchis duce meciul in picioare.

Pare un meci foarte strans,cu o posibila decizie controversata.Un meci de doua parti,prima jumatate a japonezului,a doua a mexicanului.

Coppinger are meciul egal.

Fanii de acasa il au pe Hernanadez castigator iar Darren Barker la fel.

Oficial: 7-5,7-5 si un incredibil 10-2 pentru Nakatani.!!!!

In timp ce nu am punctat meciul live si nu am o problema cu Nakatani castigand acel card cu el 8 puncte in fata al arbitrului saudit in mod clar ne duce spre coruptie nu incompetenta.Nu ai cum sa dai asemenea scor aici.Clar facut sa mentina superfightul viu.

Care vreti luati meciul,punctati repriza cu repriza si aveti propria parere.

In main event Naoya Inoue(32-0,27 KO),campionul mondial la 122 si nr 2 p4p acum vs Alan David Picasso(32-1-1,17 KO),nr 3 The Ring,nr 5 TBRB.

Monstrul Inoue incepe exploziv meciul,sparge apararea mexicanului in semidistanta si arata senzational.

Pe masura ce reprizele se scurg explozia si viteza lui Inoue il fac pe Picasso sa stea mai mult inchis dar spre lauda sa Picasso a incercat onorabil sa se deschida pe unde a putut.

In repriza a 6-a parea ca Inoue poate sa-l termine daca apasa acceleratia insa nu forteaza nimic japonezul preferand sa nu iasa din viteza a 2-a.

Intre reprizele 8 si 9 Usyk mentioneaza ca la anul vrea meciul cu Wilder.

Multe nu sunt de zis,un masterclass al lui Inoue care a “pictat” pe Picasso Capela Sixtina.

Scoruri oficiale:11-1,10-2 si un foarte generos 9-3 pt Monstru.

Superfightul Inoue-Nakatani ramane in picioare,este creionat pe mai 2026 la Tokyo Dome,probabil cel mai mare meci intre 2 japonezi din istorie si un meci intre 2 boxeri de top 10 p4p este mereu o ocazie speciala insa desi eram unul din putinii care-i dadea sanse reale lui Nakatani aceasta prestatie de atazi nu a convins.Sigur,Hernandez este bun insa ca sa il bati pe Inoue ai nevoie de mai mult.

Ramane insa un alt superfight ca si facut anul viitor pe langa cel din ianuarie deja semnat dintre Teo si Shakur.

S.T. Gordon-cel mai misterios campion mondial din istorie

Probabil nu ati auzit de acest nume sau daca ati auzit de el nu l-at vazut luptand,dar pregatiti-va caci urmeaza o poveste aproape incredibila.

S.T. Gordon s-a nascut in aprilie 1959,in o familie cu 15 copii.Deci pe langa el si parintii sai domnul Gordon avea o casa de impartit cu o duzina de frati.Datorita acestui motiv a si primit prenumele pe care il poarta:Eventual,dupa atatia copii mama sa a obosit sa mai gaseasca nume pompoase si lui i-au revenit cele doua litere.Cele doua litere nu inseamna sau tin locul vreunei scurtari(precum si S-ul din numele fostului presedinte american Harry S. Truman).

Destul de ciudat pana acum dar mergem inainte.

Domnul Gordon trece la profesionisti in 1977 cu zero experienta la amatori.Zero.Fara meciuri,fara demonstrative,fara smokere(acele meciuri, care desi aveau loc nu se treceau pe palmares si erau o sursa buna de experienta pentru tinerii boxeri,deseori mentionate de Mike Tyson in cartea sa).Nimic.Pur si simplu intr-o zi a devenit boxer profesionist.

Antrenorul sau a fost o figura cel putin la fel de misterioasa precum a fost si el,un tip pe nume Chuck Harris,care pretindea ca a fost un welterweight de anvergura in anii 50 cu aproape 200 de meciuri oficiale sub numele sau ba chiar domnul Harris zicea ca luptase cu nume importante din divizia mijlocie a vremii precum Walter Cartier sau campionul Jake LaMotta.Problema este ca nimic din ce spunea domnia sa nu putea fi verificat.Numele sau nu apare niciunde in era aia si nici pe Boxrec,Fight Fax sau CyberBoxingZone sau oricare alt site de specialitate.Singura sursa care mentioneaza informatiile este un articol din New York Times,…care insa mai mult ca sigur preluase informatiile chiar de la Harris.

Si mai ciudat…dar hai sa mergem mai departe.

Gordon,1,83 m,este listat ca fiind un semigreu,insa accepta meciuri si la grea caci asta era un mod mai bun de a-si castiga painea.Tineti minte ca la sfarsitul anilor 70 era o scena robusta la semigrea,poate nu la fel de puternica precum 5-6 ani mai incolo insa dura fara doar si poate.Fara indoiala ca sal upti atunci in acea divizie dar si cu oameni de peste 90 kg era un job extrem de dificil.

Primul meci notabil televizat al lui Gordon este impotriva unui tanar in panta ascendenta de mare anvergura pe nume Gerry Cooney.In acest punct doar un singur oponent a terminat in picioare un meci cu Cooney care avea un palmares de 10-0 cu 9 inainte de limita.Gordon a devenit a doua persoana care nu a fost facuta KO de catre Cooney.Dar asta nu inseamna ca a terminat cele 10 reprize programate.Ciudat?Da pentru ca a petrecut cele 4 reprize disputate facand sprinturi prin ring refuzand contactul direct pana cand arbitrul s-a saturat si l-a descalificat.In mod neobisnuit(pentru noi doar) antrenorul Harris a mentionat ca au fost furati si ca boxerul sau se pregatea sa-l scoata pe Cooney,care era exact unde il voiau ei(netinand cont ca exista video cu meciul care…arata cu totul altceva).

Video Gerry Cooney vs S.T. Gordon(incepe din repriza a 3-a):

Deasemenea,intrand in meciul cu Cooney,palmaresul sau oficial (si cel care a fost aratat la televizor)pentru Gordon a fost de 11-2.In realitate era doar 6-2.

5 meciuri au fost literalmente inventate si mai tarziu scoase din palmaresul sau.Acestea nu au fost ultimile meciuri science-fiction din palmaresul sau.

La sfarsitul celui de-al doilea an de profesionisti domnul Gordon avea un palmares(real) de 8 victorii si 5 infrangeri.Cooney ramasase cel mai mare salt in calitate de adversari pana atunci asa ca te astepti sa cam dispara din peisaj nu?Asa era normal nu?Gresit.

Gordon se reinventeaza si incepe sa rupa tot,din 1979 si pana la jumatatea lui 1983 mergand 12-0 cu 10 inainte de limita castigandu-si reputatia sa istorica de un real puncher.In acest sir isi razbuna si ultima infrangere inainte de revigorare,in fata lui Earlous Tripp din Las Vegas,de doua ori chiar,ambele prin KO(Tripp era cel invins de Cooney la amatori pentru a castiga Golden Gloves ul new yorkez din 1976).

Ciudat rau nu?Mergem si mai mult in sfera ciudatului….

Stiti ce mai face in acest sir de 12-0?Il bate pe Carlos Sugar De Leon sa devina doar al 4-lea campion WBC la cruiser.Chiar reuseste sa isi si apere centura odata,in fata lui Jesse Burnett,pana sa o cedeze inapoi in fata lui De Leon.

Dar stiti ce face inainte de revansa cu De Leon in timp ce era campion in nou divizie inventata atunci cruiser?Urca nonsalant la grea din nou sa-l invinga pe un anume Trevor Berbick la doar 17 luni de cand acesta il bagase in retragere pe Muhammad Ali,si 3 ani inainte ca Berbick sa castige o centura la grei.Gordon il invinge lejer la puncte pe un Berbick extrem de letargic.

Sugar De Leon isi recapata centura in vara lui 1983,la doua luni dupa meciul cu Berbick, si asta e ultima oara cand auzim de el.Pana la toamna lui 1987 cand ,revine sa-l intalneasca pe un baiat din Detroit pe nume Dwain Bonds,cu un palmares de doar 13-13-2,si pierde prin KO1,singura sa infrangere inainte de limita.

Dupa aceea…..nu s-a mai auzit vreodata de el.Nu interviuri,nu mentionari,nu articole NIMIC.Este ca si cum nu ar fi existat si a fost doar o inventie a imaginatiei noastre.Si acelasi lucru il putem spune si despre antrenorul sau Harris.

Eu,cel putin nu am reusit sa mai gasesc nimic despre acesti doi oameni,care in o era moderna,au lasat incredibil de putine urme.

Oare S.T. Gordon a existat?Sau e doar imaginatia noastra?

Flavius Biea a rezistat mai puțin de două minute în fața lui Josh Kelly. Imediat după meci românul și-a anunțat retragerea

Tags

, , ,

Din păcate istoria meciului dintre Flavius Biea și Josh Kelly a fost una extrem de scurtă, Flavius fiind pus la podea după mai puțin de două minute de la primul gong în urma primei combinații mai sănătoase a britanicului. Părăsit atât de prematur de noroc, bărbie și voință, românul s-a ridicat prea lent pentru numărătoarea arbitrului de centru care a pus capăt unei lupte care practic nici nu apucase să înceapă.

Maniera în care s-a terminat aventura lui Flavius pune în evidență o realitate dureroasă pentru boxul românesc, decalajul semnificativ dintre ceea ce promovăm noi ca box și ceea ce se cere pe ringurile importante ale lumii. Pentru că aici nu este vorba doar de Flavius Biea, ci despre un întreg context în care boxul românesc profesionist se zbate fără structură, sparringuri de calitate, campionate interne solide sau o cultură modernă a performanței. Sportivii noștri, cu rare excepții, nu au acces la același nivel de pregătire, match-making și sprijin pe care îl primesc omologii lor din Marea Britanie, SUA, Mexic sau chiar Polonia și Kazahstan. Și chiar atunci când li se oferă șansa, prea obișnuiți cu zona de confort, nu rezistă rigorilor înaltei performanțe.

Inflația de titluri regionale a umflat cu speranțe false această bulă speculativă care era prevăzut că se va sparge la prima confruntare cu realitatea obiectivă. Ne confruntăm în mare parte cu boxeri de același nivel valoric sau mai scăzut, ceea ce nu ne pregătește pentru saltul către elita mondială, dar creează o falsă siguranță și o supraestimarea propriilor capacități.

Flavius Biea a avut curajul să urce în ring cu un adversar de clasă. Dar curajul, deși admirabil, nu poate înlocui un sistem care să-l pregătească să și câștige. Această înfrângere nu e doar despre un meci pierdut, ci despre un sistem care trebuie regândit din temelii dacă vrem rezultate de alt fel.

Imediat după încheierea partidei, într-un mesaj pe contul personal de Facebook, Flavius și-a anunțat retragerea din cariera de boxer, el urmând să-și continue proiectele legate de box în calitate de antrenor:

Cu lacrimi în ochi, pun punct unei etape din viața mea.

Din păcate, astăzi am suferit un eșec dureros – pentru mine, pentru familia mea și pentru toți cei care mă urmăresc și m-au susținut. A fost o zi grea, dar și un moment de conștientizare. Pentru mine începe un nou capitol în box. Voi rămâne aproape de acest sport, dar pun stop carierei mele de luptător. Mi-am dat seama că atât a fost pentru mine. Vârsta, nivelul actual și mulți alți factori m-au făcut să iau această decizie. O fac cu inima frântă, cu lacrimi în ochi, dar știu că dacă aș continua, n-aș mai putea fi cu adevărat prezent lângă familia mea, lângă copiii mei. Trec la o altă etapă. Cred că 28 de ani de box și-au spus cuvântul. Îmi cer iertare tuturor că nu am reușit mai mult. Poate unii au avut așteptări mai mari de la mine, dar atât am putut. A venit momentul să am grijă de familia mea și de cei care au fost mereu alături de mine. Voi rămâne în lumea boxului ca antrenor, lângă noile generații. Dar pentru mine, ca sportiv, e finalul. Nu am vrut niciodată să termin așa, dar simt că am dat tot ce am avut. Zarurile au fost aruncate.

‘Il Capo’ atacă din umbră: Ionuț Băluță preia main event-ul de la Birmingham

Tags

, , , ,

Nu degeaba se spune că soarta îi răsplătește pe cei curajoși. Curajul de a înfrunta orice adversar i s-a pus în față i-a adus lui Ionuț o oportunitate de zile mari. Pe 21 iunie în Resorts World Arena din Birmingham, Anglia, Ionuț “Il Capo” Băluță (17-5-1, 3 KO) va urca în ring pentru a-l înfrunta pe britanicul Peter McGrail (11-1, 6 KO), înlocuindu-l în ultimul moment pe accidentatul Shabaz Masoud în main event-ul galei.

Ionuț și-a construit o reputație de temut în boxul european în ultimii ani, stricând de mai multe ori planurile britanicilor de a-și promova prospectele și câștigându-și pe bună dreptate statutul de “Professional Headache” (Durere de Cap Profesională) de când l-a învins pe TJ Doheny în 2020. Ultima sa victorie, din martie 2025 asupra lui Brad Strand, nu a făcut decât să-i întărească renumele de boxer care evoluează dincolo de palmares și de sorții cu care este creditat de casele de pariuri sau specialiști.

Adversarul lui, Peter McGrail (11-1, 6 KO) este un produs al școlii de box amator a Marii Britanii, el fiind cuprins în programul lor olimpic timp de mai mulți ani și făcând parte de asemenea din echipa națională. A cucerit bronzul la Jocurile Olimpice de Tineret din 2014, a ieșit campion european în 2017 la Kharkiv iar un an mai târziu a urcat din nou pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Commonwealth-ului. Este de asemenea medaliat cu bronz mondial în două rânduri (2017 și 2019), iar în 2021 a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde a fost învins în primul tur.

Continue reading

Nou scandal de doping în box: Jaime Munguia testat pozitiv după victoria cu Surace

Tags

, , ,

Boxerul mexican Jaime Munguia se confruntă cu o criză majoră în cariera sa, după ce a fost depistat pozitiv la un test antidoping efectuat de VADA (Voluntary Anti-Doping Association) pe 4 mai 2025, imediat după victoria sa la puncte împotriva lui Bruno Surace în Arabia Saudită. Analiza a relevat prezența de metaboliți de testosteron exogen, indicând administrarea unei substanțe interzise provenite din surse externe.

De la umilință la triumf… și din nou la prăbușire

Pentru a înțelege amploarea acestui scandal, trebuie să ne întoarcem la una dintre cele mai mari surprize din boxul anului 2024. Pe 14 decembrie 2024, Munguia, fost campion mondial la categoria semi-mijlocie, neînvins, a fost finalizat brutal în runda a șasea de necunoscutul francez Bruno Surace. Surace era cotat la pariuri cu șanse de 12 la 1.

Revanșa a avut loc pe 3 mai 2025 la Riyadh, Arabia Saudită, pe cardul galei Canelo Alvarez vs William Scull. Munguia și-a luat revanșa, câștigând prin decizie unanimă într-o manieră impresionantă sub îndrumarea noului său antrenor, Eddy Reynoso.

Însă ceea ce părea să fie începutul unei noi ere pentru boxerul mexican în vârstă de 28 de ani s-a transformat rapid într-un coșmar când testul post-meci efectuat de Voluntary Anti-Doping Association (VADA) a relevat prezența metaboliților de testosteron exogen în proba de urină a lui Munguia.

Continue reading

Delicious Orie, de la promisiune olimpică la o retragere neașteptată

Tags

, ,

În lumea boxului, retragerea unui sportiv talentat după un singur meci profesionist pare o anomalie, o decizie inexplicabilă pentru cei care privesc sportul doar prin prisma victoriilor și înfrângerilor. Însă povestea lui Delicious Orie, boxerul britanic de 27 de ani care și-a anunțat retragerea șoc pe 27 mai 2025, ne oferă o perspectivă profundă despre ceea ce înseamnă cu adevărat să asculți de vocea interioară.

De la Moscova la Manchester

Povestea lui Orie este una care ar putea inspira romane. Născut în Moscova dintr-un tată nigerian și o mamă rusă, familia sa s-a mutat în Marea Britanie când avea șapte ani pentru a scăpa de rasism și a căuta o viață mai bună. S-au stabilit la Wolverhampton, unde Orie a absolvit în 2020 Universitatea Aston cu o diplomă în Economie și Management.

Ceea ce face povestea și mai remarcabilă este că Orie a început boxul abia la 18 ani, mult mai târziu decât majoritatea boxerilor de elită. Cu toate acestea, progresul său a fost remarcabil. A câștigat medalia de aur la categoria super-grea la Jocurile Commonwealth din 2022, chiar în orașul său natal Birmingham, iar apoi medalia de aur și la Jocurile Europene din 2023, precum și participarea la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, unde a fost eliminat în primul tur de armeanul Davit Chaloyan printr-o decizie controversată la puncte.

Cu o înălțime de 1,98 m și o alură impunătoare, era văzut ca un viitor star al categoriei grele. După Olimpiadă, a refuzat o ofertă tentantă de la WWE, alegând să semneze cu Queensberry Promotions sub îndrumarea lui Frank Warren.

Continue reading

Dramă la Londra. David Allen face dreptate cu un knockout brutal asupra lui Johnny Fisher în revanșă (video)

Tags

, , , ,

Frumusețea inimitabilă a boxului stă și în aceea că, indiferent de poziția în ierarhie, de faima sau sprijinul mediatic și financiar de care se bucură adversarul tău, totul se reduce, în cele din urmă, la ceea ce poți face tu, cu propriile forțe, în ring. În clipa în care gongul sună, faima, previziunile sau favoriții se topesc în fața realității implacabile a ringului — destinul se află, literalmente, în puterea propriilor pumni.

A confirmat-o încă o dată Dave Allen (24-7-2, 19 KO), unul dintre cei mai respectați boxeri britanici pentru inima sa de luptător, care a pus punct într-un mod dramatic rivalității cu Johnny Fisher (13-0-0, 11 KO) după ce l-a învins pe acesta într-un mod devastator în runda a cincea a mult așteptatei revanșe de la Copper Box Arena din Londra.

Contextul: O Răzbunare Mult Așteptată

Prima întâlnire dintre cei doi, pe 21 decembrie 2024, în cadrul galei Usyk vs. Fury 2 din Riyadh, a fost marcată de controverse. Fisher, cu un record perfect de 12-0, a fost pus la podea în runda a cincea, dar a rezistat până la decizie, câștigând printr-o decizie dubioasă (95-94, 93-96, 95-94), mulți fani și analiști considând rezultatul un „jaf la drumul mare”, având în vedere dominația lui Allen din a doua jumătate a întâlnirii. Allen, un veteran care a trecut prin provocări cu nume precum Dillian Whyte, Luis Ortiz, Tony Yoka sau David Price, a primit rematch-ul ca pe o reparație morală dar cu speranța că va pierde din nou.

Strategia perfectă

“Am știut că Johnny va veni cu toată forța de la început, dar am avut un plan bine pus la punct,” a declarat Allen după meci. “L-am lăsat să se consume în primele runde, apoi mi-am impus ritmul și am găsit momentul perfect pentru a încheia lupta.”

Așa cum era de așteptat, Fisher a început meciul în forță, dominând primele patru runde cu o combinație de viteză și agresivitate. Cu toate acestea, Allen a rămas calm și a așteptat momentul potrivit pentru a contraataca. În runda a cincea, aceeași în care l-a trimis la podea și în primul meci, Allen a lansat o serie de lovituri puternice, culminând cu un croșeu de stânga care l-a trimis pe Fisher definitiv la podea, acesta revenindu-și după minute bune și intervenția personalului medical cu supliment de oxigen.

Continue reading

Bivol – Beterbiev III: Epilogul unei rivalități epice

Tags

, , ,

Boxul are nevoie de mari rivalități pentru a-și scrie istoria, iar Bivol-Beterbiev este una dintre ele, pe cale să intre în panteonul marilor trilogii. Alături de Ali-Frazier, Gatti-Ward sau Barrera-Morales, această confruntare care împarte fanii și experții în tabere opuse, demonstrează că nobila artă încă poate genera povești captivante.

Istoria rivalității dintre Dmitry Bivol și Artur Beterbiev se apropie de ceea ce promite să fie un final epic. După două confruntări care au împărțit victoriile și comunitatea boxului, a treia întâlnire programată pentru toamna acestui an ar putea să tranșeze definitiv una dintre cele mai intense dispute din boxul modern.

🥊 Povestea primelor două întâlniri: Scoruri strânse și controverse

Rivalitatea Bivol-Beterbiev a început pe 12 octombrie 2024, în Riyadh, Arabia Saudită, când cei doi s-au întâlnit pentru prima dată într-o luptă pentru titlul undisputed la semigrea. Bivol, deținătorul centurii WBA, a înfruntat puterea devastatoare a lui Beterbiev, campionul WBC, IBF și WBO. Lupta s-a încheiat cu o decizie majoritară și discutabilă în favoarea lui Beterbiev (114-114, 115-113, 116-112), care a avut un final mai bun în care i-a testat limitele fizice dar mai ales psihice mai tânărului său adversar.

Rematch-ul din 22 februarie 2025, tot în Riyadh, a fost la fel de disputat. Bivol a fost mai disciplinat de această dată, a reușit să-și păstreze calmul pe tot parcursul meciului și a câștigat printr-o decizie majoritară la fel contestată de o parte a fanilor (115-113, 116-112, 14-114), deschizând larg drumul către o a treia întâlnire clarificatoare.

Continue reading

Decizie scandaloasă în Navarrete – Suarez sau când forțele întunecate ale boxului se unesc și modifică realitatea

Tags

, , ,

Boxul profesionist ne-a oferit de-a lungul timpului numeroase controverse, dar rareori am asistat la o situație atât de flagrantă precum cea din recenta confruntare dintre Emanuel Navarrete și Charly Suarez. O decizie tehnică mai mult decât dubioasă în urma unei tăieturi la arcadă pe care reluările au arătat-o ca fiind foarte clară din pumn, a creat pe bună dreptate iritare în ceea ce mulți numesc “nedreptatea anului“.

🥊 Pumnul care a stricat planurile puterii

Deși a arătat mai dezorganizat decât de obicei, totul curgea normal și în favoarea favoritului caselor de pariuri și al promoterilor, Emanuel Navarrete, care și-a impus stilul în startul meciului de apărare a centurii WBO în fața filipinezului Charly Suarez. Pornit cu statului omului venit să piardă, Suarez și-a jucat șansa cu onestitate aruncând lovituri sporadice, cu încrederea celui învățat că în box victoria este întotdeauna doar la un pumn distanță. O astfel de lovitură de duminică i-a spart în repriza a șasea arcada grav lui Navarette, sângele șiroindu-i continuu pe față în minutele rămase și în repriza a șaptea.

Chiar dacă inima de luptător l-ar fi făcut să lupte până la capăt în ciuda sângelui care îl orbea, Navarrete a fost oprit de medic să mai continue la începutul rundului opt și de aici a început tragicomedia.

Continue reading

Devin Haney pus la zid de Oscar De La Hoya

Tags

, ,

Oscar De La Hoya, una dintre cele mai puternice voci din lumea boxului, a luat o poziție categorică împotriva lui Devin Haney, declarând că nu va mai organiza niciodată un eveniment care să-l implice pe actualul campion. Decizia controversată vine după prestația lui Haney în meciul cu Ramirez, care a stârnit critici dure din partea fanilor și experților.

🥊 De La Hoya: „Haney este un boxer terminat”

După înfrângerea suferită în aprilie 2024 în fața lui Ryan Garcia, De La Hoya a afirmat că Haney nu va mai fi niciodată același boxer. „Cred că Devin Haney este un boxer terminat”, a declarat De La Hoya, adăugând că, în loc să se concentreze pe revenirea în ring, Haney a ales să intenteze un proces împotriva lui Garcia și a Golden Boy Promotions, acțiune pe care De La Hoya a catalogat-o drept „frivolă” . După înfrângerea suferită în aprilie 2024 în fața lui Ryan Garcia, De La Hoya a afirmat că Haney nu va mai fi niciodată același boxer. „Cred că Devin Haney este un boxer terminat”, a declarat De La Hoya, adăugând că, în loc să se concentreze pe revenirea în ring, Haney a ales să intenteze un proces împotriva lui Garcia și a Golden Boy Promotions, acțiune pe care De La Hoya a catalogat-o drept „frivolă” .

👨‍👦 Relația cu tatăl-manager, Bill Haney, sub lupă

De La Hoya a criticat și influența tatălui și managerului lui Devin, Bill Haney, afirmând că acesta a avut un impact negativ asupra carierei fiului său. „Bill Haney este cel mai prost manager din istoria boxului”, a declarat De La Hoya, sugerând că Devin ar trebui să-și concedieze tatăl pentru a-și salva cariera.

Continue reading